• Reglementarea Internetului

    Reglementarea internetului este o provocare în toată lumea nu doar in Romania. Legiferarea în acest domeniu pare imposibilă, dar este reglementarea necesară? Dacă da, în ce limite și care ar fi scopul acestei reglementări? Dacă nu, cum putem asigură siguranță persoanei care se conectează la internet și cum putem păstra și restabili ordinea în cazul unor evenimente nedorite?

    Este de notorietate faptul că că internetul nu cunoaște o limită materială și/sau națională. In exercitarea suveranității statele trebuie să respecte dimensiunea internațională a internetului și eforturile de reglementare să se limiteze la domeniul rezervat în acest sens statului, evident, cu respectarea dreptului internațional. Acest „€œdomeniu rezervat” se traduce prin cetățenii statului și conexiunile acestora (infrastructura de internet și undele radio care îi traversează teritoriul).
    Desigur, pentru a obține rezultatele scontate, statul poate utiliza și alte mecanisme de reglementare. Care sunt aceste mecanisme de reglementare și cum influențează aceste mecanisme cadrul normativ?
    Printr-un studiu abstract putem găsi patru mecanisme de reglementare: legea, normele sociale, piața și arhitectura.

    Legea
    Legea, prin forța ei obligatorie si prin mecanismele coercitive ale statului poate impune limitări sau poate institui obligații. De exemplu interdicția de a ucide sau obligația de a respecta contracte.

    Normele sociale
    Pe lângă lege, un alt mecanism de influențare a comportamentului uman este reprezentat de normele sociale, aceste norme spre deosebire de normele legale, nu se bucură de suportul forței coercitive a statului. Aceste convenții sociale apar, se modifică și se sting fără nici o formă oficială.

    Piața
    Un alt mecanism de reglementare este piața. Un restaurant vegetarian nu trebuie să interzică expres accesul non-vegetarienilor, sau alt exemplu, dacă ne este oferit 1 RON pentru a face ceva de către X si 100 de RON pentru nu face acel lucru de catre Y se poate în mod rezonabil susține că vom accepta oferta lui Y refuzând-o pe cea a lui X. O chestiune specifică acestui mecanism este acțiunea simultană a legii prin protecția proprietății private și prin obligativitatea contractelor.

    Arhitectura
    Într-un final putem analiza modul în care arhitectura influențează un sistem și cum poate fi aceasta utilizată ca mecanism de reglementare. Realitatea spațiului fizic în care subiectul raportului juridic acționează, influențează modul în care acesta se comportă, dar mai ales, regulile realității fizice (sau digitale) sunt automat regulile care subiectul raportului născut în acele realități este obligat să le respecte. Aceste reguli ale lumii fizice sunt inderogabile, daca ar putea fi caracterizate juridic, și sunt impuse de arhitect.

    Consider ca idea de a reglementa prin arhitectura a scăpat majorității specialiștilor care preferă să limiteze drepturi civile si politice, de multe ori inutil, ca deh…asta este obiceiul și asa este mai simplu. Astfel ca voi analiza scurt această dimensiune si voi incerca să prezint într-un mod comprehensibil avantajele ei.
    Un exemplu clasic ar fi accesul la diferite platforme de socializare (sa luam Facebook ca exemplu) care condiționează accesul la profilurile altor utilizatori de crearea unui profil propriu sau de acceptul deținătorului profilului vizat. Dar, un exemplu cu un caracter organic mai important îl reprezintă setul de protocoale HTTP. Reglementarea internetului prin arhitectură permite o serie de avantaje:
    - cadrul normativ generat de protocoalele tehnologice permite utilizatorilor să-și aleagă condițiile de navigare într-un mod diferit față de modalitațile clasice de reglementare:
    i) editorul/ managerul de conținut/proprietarul drepturilor de autor poate impune (tehnic) un format read-only sau poate da dreptul la reutilizarea/republicarea conținutului.
    ii) în cadrul relațiilor de rețea se pot impun condiții specifice utilizand arhitectura de retea, de exemplu: conditionarea accesului de clearance-ul de securitate sau de livrarea de informatii (adresa expeditorului in cazul servicilor de e-mail); existenta unor standarde ca HTTP

    Ca și in cazul sistemului normativ juridic, in cadrul standardelor, protocoalelor sau altor convenții tehnice, convențiile contrare sunt sau nu permise.
    Diferențe între mecanisme de reglementare:

    - costuri mai reduse pentru mecanismele de reglementare tehnice;
    - caracterul auto-executoriu ale mecanismelor de reglementare tehnice (cele juridice au nevoie de un sistem coercitiv pentru a putea fi impuse/aplicate);
    - posibilitatea, pentru mecanismele tehnice, de a conditiona ex-ante (utilizatorului ii este sau nu permisa o operatiune) spre deosebire de mecanismele juridice care sanctionează ingerinta;
    - relatia filtrare-cenzurare (protocol tehnic – text legal)
    Efectul dreptului nu trebuie sa fie ignorat, pentru maxima eficiență se pot utiliza ambele tehnici de reglementare; prin norme juridice aplicabile persoanei (utilizatorului) se pot interzice elaborarea sau utilizarea de unelte care au ca scop eludarea standardelor sau a protocoalelor. Utilizarea excluivă a tehnici juridice este failibilă pentru că poate fi aplicată exclusiv cetațenilor subiecți ai jurisdictiei respective, iar într-o societate informatională aceasta se poate traduce prin înghetarea procesului de inovare sau chiar prin pierderea de subiecți de drept.

Comments are closed.